Invidia, o emoție negativă care roade suflete

,,Invidia este o emoție universală, un amalgam de iritare și ură față de cel care este mai favorizat de soartă decât noi”  Cristophe André și François Lelord

Invidia este o emoție negativă, un amestec de furie, tristețe și neputință.  A invidia presupune o comparaţie, presupune să recunoaştem că cel invidiat este în avantaj, că este poate mai frumos, mai deştept, că este înconjurat de prieteni, că are o viaţă personală şi profesională încununată de succes, că deţine bunuri materiale la care nici nu putem visa. Această comparaţie ne poate trezi sentimente de inferioritate, ne poate zdruncina imaginea de sine, încrederea în noi înşine pentru multă vreme sau, dimpotrivă, ne poate genera anumite gânduri de superioritate, de mândrie, pentru că, în orgoliul nostru, nu suportăm să fim depăşiţi de alţii, ei nu merită mai mult ca noi.

Noi avem capacitatea de a simți și exprima emoții, capacitate ce reprezintă o componentă importantă a vieții noastre. Simțim bucurie, tristețe, frică chiar furie, nu ne putem ascunde gelozia  și ne  poate măcină invidia. În anumite momente ale vieții o emoție tinde să devină predominantă și este bine să învățăm să recunoaștem, să controlăm și să exprimăm  emoțiile pe care le simțim sau le vedem la alții. Găsirea unui echilibru emoțional este foarte importantă pentru a duce o viață liniștită și productivă.

Invidia poate avea în spate răni adânci, nevoi neîndeplinite din copilărie, nevoia de a fi iubit, apreciat, aprobat, îngrijit emotional și nu numai…

Invidia poate fi semnul unor traume de atașament, precum și al unor modele învațate, iar dacă intrăm puțin în patologia psihică, regăsim invidia și la persoanele cu tulburare de personalitate narcisică.

Invidia declanșează uneori comportamente de supracompensare: de exemplu, refugierea în muncă (workaholismul) sau de pedepsire a celorlalți.

Întâlnim o invidie de tip depresiv ( Eu niciodată nu o să pot face acel lucru, nu voi avea familie ca el/ea, nu o sa-mi pot permite mașina X…), un alt tip de invidie, cam autohtonă, cea de tipul ,,să moară și capra vecinului!” ( Cum să nu aibă acesta, dacă fură și păcălește oamenii!) dar și o invidie constructivă, o invidie sănătoasă, atunci când privim oamenii în mod admirativ ,,Dacă el poate, pot și eu. ”. Acest tip de invidie funcțională trebuie stimulată și folosită cât mai des, e nevoie să-l înlocuim pe ,,trebuie” cu ,,mi-aș dori”.

,,Pentru a nu atrage invidia semenilor noştri este bine să nu ne lăudăm excesiv de mult cu ceea ce posedăm…Chiar şi atunci când noi înşine simţim invidie, este bine să conştientizăm şi să recunoaştem şi această emoţie, la urma urmei firească atât timp cât nu devine patologică; să ne analizăm propriile gânduri de inferioritate sau, după caz, pe cele de superioritate; să încercăm să-i admirăm pe cei care ne trezesc invidie, să fim capabili să recunoaştem calităţile şi valorile lor; să fim în competiţie cu noi înşine şi nu cu alţii, să ne autodepăşim. Astfel, vom avea zile senine, liniştite, un echilibru sufletesc „de invidiat”. | Gabriela Clement

,,Omului invidios să nu-i spui niciodată bucuria ta! ”             părintele Proclu Nicău 

Cărți recomandate:

Emoţii date pe faţă. Cum să citim sentimentele de pe chipul uman (AICI)

Educația sentimentală (AICI)

O gama întreagă de emoții și sentimente (AICI)

Când totul se prăbușește în jurul tău. Cum să facem față fricii, disperării, furiei și sentimentului de neputință (AICI)

Dacă v-a plăcut articolul și doriți sa ne susțineți, puteți face o mică donație pentru a putea îmbunătății blogul și crește calitatea articolelor. Vă mulțumim!





Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *